Inca din Antichitate, oamenii au studiat cerul si astrele. Babilonienii, egiptenii si grecii erau buni astronomi. Grecii au inventat si primul sistem planetar, insa fiecare popor, chiar si aztecii si populatia maya si-a creat propriul calendar bazat pe miscarile astrelor si ciclul de viata al naturii. In secolul I i.d.Hr., imparatul Iulius Caesar a cerut unui astronom din Alexandria sa rezolve sistemul complicat in care degenerase calendarul roman. Astfel a rezultat calendarul Iulian.

Aproape doua milenii mai tarziu, in secolul 18, calendarul Iulian prezenta insa o de-sincronizare de 11 zile fata de ciclul anual natural. De aceea, Imperiul Britanic a adoptat calendarul gregorian in 1752, calendar care a fost introdus in restul Europei de catre Papa Gregorius in 1782. Odata alcatuit un calendar, observatiile astronomice au permis anticiparea miscarilor planetare. Urmatorul pas a fost descoperirea zodiacului.

La inceput, zodiacul a fost inventat ca o masuratoare a timpului. In timp insa, zodiacul a evoluat. Numarul constelatiilor s-a schimbat de la 18, cate erau in zodiacul babiloanian, la 12 in momentul de fata. Menirea zodiacului s-a schimbat si ea, caci acum avem metode mai exacte de masurare a timpului. Astfel, zodiacul a devenit o arta a divinatiei, a prezicerii unor evenimente in functie de dinamica astrala. Interpretarea zodiacului a devenit o pseudostiinta. Astrologii sunt buni cunoscatori ai astrelor- o stiinta, insa abilitatea lor de a interpreta astrele provine din experienta.